Aduceți sau aduce-ți – cum se scrie corect ?


Aduceți sau Aduce-ți ?

Varianta corectă este aduceți și nu aduce-ți . Ne dăm seama de asta din conjugarea verbului la indicativ prezent.Eu aduc
Tu aduci
El (ea) aduce
Noi aducem
Voi aduceți
Ei (ele) aducMai pot exista forme arhaice scrise sub forma aduce-ți, cu sensul de „îți va aduce”, dar ele nu mai există la ora actuală.

Ți, cu liniuţă şi fără

Aduceți sau Aduce-ți ?

Dragilor, lucrurile sunt foarte simple. Mult mai simple decât par.

Când verbului cu pricina i se poate adăuga un voi sau dumneavoastră, ţi n-are cratimă, intră în forma verbului:
voi trimiteţi
voi daţi
voi scrieţi
voi aduceţi
voi spuneţi

Când verbului respectiv i se poate adăuga un ţie sau posesivul al tău (şi un tu, de altfel), atunci -ţi se scrie cu liniuţă:
(tu) trimite-ţi ţie
(tu) trimite-ţi CV-ul (tău)
(tu) dă-ţi ţie
(tu) adu-ţi ţie
(tu) scrie-ţi ţie
(tu) spune-ţi ţie
(tu) adu-ţi copiii (tăi).

Simplu, nu?


Definiție :

Aduceți sau Aduce-ți ?

ADÚCE, adúc, vb. III. 1. Tranz. A lua cu sine un lucru și a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). M-am dus, am căutat în glugă și am adus cavalul. SADOVEANU, N. F. 18. Venise fata de-mpărat Cu alte fete, pe-nserat, S-aducă apă din izvor. COȘBUC, P. I 280. Da de prînz Ce mi-ai adus ? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 271. ◊ (Cu privire la ființe) Ca să scapi de pedeapsă, alt chip nu e decît să te duci să-mi aduci pe fata lui Verdeș-împărat. ISPIRESCU, L. 42. Cu ce vei sătura lăcomia acestor cete de păgîni ce aduci cu măria-ta? NEGRUZZI, S. I 140. ◊ Fig. Nu știu însă cum și ce fel ne aduse vorba a pomeni despre grauri.ODOBESCU, S. III 23. ◊ Expr. Ce vînt te-aduce? se spune celui care vine pe neașteptate. Da ce vînt te-o adus pe la noi, soro dragă? ALECSANDRI, T. I 123. ♦ (La imper.Dă-mi! (În forma regională adăAdă la mine cele trei smicele de măr dulce! CREANGĂ, P. 273. O slugă… a adus acest bilet. – Adă, am zis.NEGRUZZI, S. I 53.


2.

Tranz. A apropia (ceva) de sine sau de o parte a trupului său. De-abia putu aduce puțin mîna spre gură. CREANGĂ, P. 15. ♦ A da (unui lucru) o anumită mișcare sau direcție. Aduse paloșul cam pieziș și-i reteză capul. ISPIRESCU, L. 28. Miu Zglobiul Bine-l aducea, Cu sete-l trîntea.TEODORESCU, P. P. 499. ♦ Expr. A o aduce (bine) din condei sau a o aduce bine = a-și potrivi vorbele cu dibăcie, pentru a atinge scopul urmărit. A aduce vorba (de sau despre ceva) = a îndrepta vorbirea asupra unui obiect, a pomeni despre.. Dacă se adunară la un loc, aduseră vorba iarăși despre broasca fratelui lor. ISPIRESCU, L. 36.


3.

Tranz. A produce, a crea, a da naștere, a pricinui. A aduce beneficii. ◊ Omul neînvățat e ca un copac neîngrijit, care nici o roadă nu aduce. NEGRUZZI, S. I 8. Vița ce n-aduce rod se taie. Usturoiul, cînd îl strivești, lacrimi îți aduce. ◊ Expr. Ce-i aduce? = ce-i folosește? ce-i pasă ? ce-l importă ? De-oi petrece-ncă cu mițe și cu pureci și cu luna, Ori de nu – cui ce-i aduce? EMINESCU, N. 44.


4.

Tranz. A face să ajungă (într-o anumită stare, într-o anumită situație). Iată în ce stare m-ai adus! NEGRUZZI, S. I 19. ◊ Expr. A aduce (pe cineva) la realitate = a face (pe cineva) să înțeleagă o anumită situație, să vadă un lucru sub aspectul lui real. Vartolomeu Diaconu încercă să-și aducă fata la realitate, de la distanță, cu tot soiul de schime elocvente, încruntîndu-se și făcîndu-i semn să înceteze. C. PETRESCU, A. 286.A aduce (pe cineva) la sapă de lemn v. sapă. A aduce pe (sau labrazdă (bunăv. b r a z d ă. ◊ (În legătură cu substantive abstracte introduse prin prep. «la», exprimă acțiunea corespunzătoare sensului substantivului) Am adus la îndeplinire ordinul. ◊ M-a trimis… să aduc la cunoștința măriei-voastre că el, cică, poate să vă facă podul.. CREANGĂ, P. 80.


5.

Intranz. (Urmat de determinări introduse prin. prep. «cu») A semăna (cu cineva sau cu ceva). Ai! ce mai cal! Al meu, tăiat din lemn de corn… Nici pe departe n-aducea cu-acela [al copiilor de bogătași]. BENIUC, V. 36. [Părintele Palamon] aduce puțin și cu poetul Costache Conachi. IBRĂILEANU, A. 129. Apoi mă mieram eu de ce vorbești așa de bine moldovenește și aduci la mers cu de-a noastre. CREANGĂ, P. 129. Aducea de departe cu un amic al maiorului. ALECSANDRI, T. I 352.


6.

Refl. (În expr.A-și aduce aminte = a-și aminti, v. aminte. – Forme gramaticale: imper. ádu și (regional) ádă, perf. s. adusei, part. adus.

adúce (a ~) vb.ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adúc, 1 pl. adúcem, 2 pl. adúceți, imperf. 3 sg. aduceá, perf. s. 1 sg. aduséi, 1 pl. adúserăm; imper. 2 sg. ádu (și: ád-o), neg. nu adúce, 2 pl. adúceți; ger. aducấnd; part. adús

Aduceți sau Aduce-ți

Cum se scrie – Știi sau ști ?

Regula zilei: şti, știi, nu ştii, să nu știi

Nu, nu-i corect. Se spune şi se scrie să știi. Cu doi i.

În conjugarea lui a şti doi i apar numai la persoana a II-a singular (tu) şi numai la indicativ prezent (tu ştii) şi la conjunctiv prezent (tu să știi), forma afirmativă şi forma negativă (tu nu ştiitu să nu ştii).

Infinitivul, viitorul, condiţionalul se scriu cu şti, indiferent de persoană (bine, acolo unde-i vorba de persoană – ca la infinitiv nu-i).

A şti are doi i doar la persoana a II-a sg., indicativ prezent şi conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă (nu, la forma negativă nu cade nici un i! aşa cum tu cânţi nu devine tu nu cânţ, nici tu ştii nu devine tu nu şti).

Indicativ prezent: (tu) ştii, (tu) nu știi
Conjunctiv prezent: (tu) să ştii, (tu) să nu știi
Viitorul format de la conjunctivul prezent: (tu) o să știi, (tu) nu o să știi

În rest e şti, cu un singur i – la infinitiv şi la toate timpurile/modurile care se formează de la infinitiv, indiferent de persoană/număr.

Adică:

Infinitiv: a şti

Indicativ prezent: radicalul şti-, din infinitiv, plus terminaţii:

eu ştiu

tu știi

el ştie

noi ştim

voi ştiţi

ei ştiu

Conjunctiv prezent: să + indicativ prezent (deci radical şti– plus terminaţiile de mai sus)

eu să ştiu

tu să ştii

el să ştie

noi să ştim

voi să ştiţi

ei să ştie

Indicativ viitor: voi/va… + infinitiv şti

eu voi şti

tu vei şti

el va şti

noi vom şti

voi veţi şti

ei vor şti

Condiţional prezent: aş/ai… + infinitiv şti

eu aş şti

tu ai şti

el ar şti

noi am şti

voi aţi şti

ei ar şti

infinitiv – a şti
viitor – vei şti
condiţional prezent – ai şti
verb + inf. – poţi şti

Veniţi de completaţi, dacă am uitat ceva.

Pagina principală

Conjugarea verbului a inaugura

Conjugarea verbului a inaugura

 

Infinitiv Prezent a inaugura
Perfect a fi inaugurat
Indicativ Prezent eu inaugurez
tu inaugurezi

el/ea inaugurează

noi inaugurăm

voi inaugurați

ei/ele inaugurează

Imperfect eu inauguram
tu inaugurai

el/ea inaugura

noi inauguram

voi inaugurați

ei/ele inaugurau

Perfect simplu eu inaugurai
tu inaugurași

el/ea inaugură

noi inaugurarăm

voi inaugurarăți

ei/ele inaugurară

Perfect compus eu am inaugurat
tu ai inaugurat

el/ea a inaugurat

noi am inaugurat

voi ați inaugurat

ei/ele au inaugurat

Mai mult ca perfect eu inaugurasem
tu inauguraseși

el/ea inaugurase

noi inauguraserăm

voi inauguraserăți

ei/ele inauguraseră

Viitor eu voi inaugura
tu vei inaugura

el/ea va inaugura

noi vom inaugura

voi veți inaugura

ei/ele vor inaugura

Viitor anterior eu voi fi inaugurat
tu vei fi inaugurat

el/ea va fi inaugurat

noi vom fi inaugurat

voi veți fi inaugurat

ei/ele vor fi inaugurat

Conjunctiv Prezent eu să inaugurez
tu să inaugurezi

el/ea să inaugureze

noi să inaugurăm

voi să inaugurați

ei/ele să inaugureze

Perfect eu să fi inaugurat
tu să fi inaugurat

el/ea să fi inaugurat

noi să fi inaugurat

voi să fi inaugurat

ei/ele să fi inaugurat

Condiţional Prezent eu aș inaugura
tu ai inaugura

el/ea ar inaugura

noi am inaugura

voi ați inaugura

ei/ele ar inaugura

Perfect eu aș fi inaugurat
tu ai fi inaugurat

el/ea ar fi inaugurat

noi am fi inaugurat

voi ați fi inaugurat

ei/ele ar fi inaugurat

Conjugarea verbului a inaugura