Îşi sau Î-şi ? Cum se scrie corect ?

Regula zilei: îmi, îţi, îşi

 

 Îşi sau î-şi ? Întotdeauna îmiîţiîşi, în (câte) un cuvânt.
Niciodată cu cratimă, liniuţă, linioară.

Pronumele îşi (specific cazului dativ), ca si pronumele personale îmi, îţi, îl, îi, are, la inceput, ca vocala de sprijin – î– prin urmare, nu exista niciun context care sa justifice scrierea lui cu cratima, singura forma corecta fiind îşi : Işi spune mereu ca trebuie sa rezolve aceasta problema/ Işi zice adesea ca merita mai mult etc. (cui spune/ zice ? – sieşi, îşi, şi).  Regula este valabila si pentru îţi Iţi spune sa vii mai repede/ Iţi zice intruna sa respecti adevarul etc.

Şi, forma neaccentuata, de dativ, a pronumelui reflexiv sieşi, in vorbire, se poate lega de cuvantul de dinainte sau de cuvantul urmator, ca si pronumele personale neaccentuate, in dativ, acest fapt marcandu-se, in scris, prin cratima. Se leaga la stanga verbelor care incep cu a, o (la formele simple) sau in stanga auxiliarului perfectului compus si al conditionlului-optativ : si-aduce, si-a adus, si-ar aduce etc. In celelalte situatii, pronumele şi (aflat inaintea verbului) se poate lega de diferite alte cuvinte care il preceda, tot prin cratima : Nu-şitine promisiunile/ Ce-şi propune duce la bun sfarsit/ Unde-şipune lucrurile, numai el stie etc.

îşi sau î-şi

Pronumele „şi”

Pronumele şi se leaga la dreapta verbului, la modul gerunziu : Numai aducandu-şiaminte de acest lucru, il va putea rezolva etc. Cand insoteste un verb la modul conjunctiv sau infinitiv, pronumele şi este intercalat intre elementele specifice modului respectiv : E vital să-şi aminteasca/ A-şi impune un program riguros este singura solutie/ A-şi respecta cuvantul este o problema de onoare etc.  este o forma corecta, dar se scrie in acest fel (intr-un cuvant, fara i la sfarsit) numai cand este auxiliarul modului conditional-optativ :  respecta aceasta intelegere, daca ar fi convenabila/  aduce materialele la timp, daca putea etc. Confuzia intre aş si a-şi, avand drept consecinta scrierea incorecta, este generata de pronuntia aproape identica a celor doua forme, de aceea este necesara identificarea corecta a valorii morfologice –  – verb auxiliar al conditionalului-optativ (Aş duce repede coletul la posta), iar a-şi – prepozitia specifica infinitivului (forma de dictionar a verbulu) + verb (A-şi reprosa mereu nereusitele nu este o solutie).

Noi scriem întotdeauna îmi, într-un cuvânt, cum ne-a-nvăţat pe noi tovarăşa într-a doua.

Limpede?

PS: La fel şi pentru îţi şi îşi: se scriu întotdeauna într-un cuvânt.

îşi sau î-şi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *